Limba:      
IV.3.1.4.POLENUL

 

Polenul este elementul mascul al florilor, pe care albinele îl recoltează în grăuncioare minuscule, cu o mărime de 10-50 de microni, fiecare ghemotoc având o greutate de 0,015 grame. Fiecare granulă de polen este alcătuită din doi nuclei, care constituie „miezul” folositor în alimentaţie şi terapie. Nucleii sunt protejaţi de două învelişuri (membrane): un înveliş exterior, numit exină şi un înveliş interior, numit intină. Exina este lizată de sucurile gastrice. Intina este nedigerabilă, dar prezintă un număr de orificii prin care pătrund sucurile gastrice, care interacţionează cu principiile vitalizante din cei doi nuclei (Andriţoiu, 2005). „Secretele polenului sunt secretele plantelor, pe care natura ni le-a pus la îndemână pentru a trata multe dintre bolile de care este atinsă omenirea. Oamenii sunt capabili să construiască bombe atomice cu care pot distruge lumea – spune francezul Alain Caillas -, dar nu au reuşit, deşi au încercat, să reconstituie în laborator nici un grăunte de polen care să cuprindă toate elementele ce îl compun” (Caillas, 1975).

Introducerea polenului în apiterapie are un punct de pornire oarecum întâmplător: academicianul rus L. Tițân din fosta URSS, efectuînd un studiu privind persoanele longevive de peste 100 de ani, a constatat că cei mai mulți longevivi erau apicultori consumatori de polen.     Compoziția biochimică a polenului este, într-adevăr, de o complexitate impresionantă. Nutrițional, polenul nu poate înlocui nevoia de substanțe plastice nutritive, dar multitudinea de substanțe biostimulente îl recomandă ca fiind un supliment nutritiv valoros (Ciaceri et al., 1972; Caillas, 1975; Pallares et al., 1987; Campos et al., 1997;  Mateescu, 2005; Andrițoiu, 2006).

Glucide, ca zaharuri reducătoare, în cantitate de 20-40%, din care: a) poleină; b) glucoză - 3,27-34,62%; c) fructoză - 3,19-43,84%; d) lactoză; e) rafinoză; f) stochiloză; g) riboză, zaharuri  nereducătoare: 20% sau mai mult (Andriţoiu, 2005; Păunescu et al, 1988).În polen s-au mai decelat  amidon, dextrine, celuloză (Mărghitaş, 2005).

Lipide:până la 20%, ca esteri ai acizilor graşi: oleic, linoleic, linolenic, palmitic, stearic, arahidonic(Andriţoiu, 2005). Polenul mai conţine, în cantitate mică dar esenţială, steroli. Cele mai multe tipuri de polen  conţin sub 0,5% steroli, ei fiind necesari în metabolizarea colesterolului de către albine (Mărghitaş, 2005).Studii efectuate de Ivanov şi colaboratorii (1985) au relevat complexitatea acestei componente prezente în amestecuri poliflorale de polen recoltat de albine.

Acizi organici:citric, tartric, malic, malonic, succinic, aconitic, giberelic, adipic, indolil acetic, fumaric, alfa-cetoglutaric(Andriţoiu, 2005). ARN şi ADN - cei doi acizi nucleici - se găsesc în polen în cantităţi abundente. De fapt, acest lucru este valabil pentru orice substanţă capabilă de reproducere (Monterde et al., 1989; Mateescu, 2005).

Proteineledin polen reprezintă 11-45%, în structura lor aflându-se toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali cu rol în nutriţie (Andriţoiu, 2005, 2006). Valoarea biologică mare a polenului rezultă din conţinutul important şi variat în aminoacizi esenţiali indispensabili vieţii. Conţinutul în aminoacizi: arginină - 5,70 %, histidină - 2,40 %, izoleucină - 4,50 %, leucină - 6,70 %, lizină - 5,70 %, metionină - 1,80 %, fenilalanină- 3,90 %, treonină - 4,0 %, triptofan - 1,30 %, valină - 5,70%. (Marin et al., 1966; Caillas, 1975; Mărghitaş, 2005; Andrițoiu, 2005, 2006).

Studiile nutriţionale efectuate pornind de la aceste date, au arătat că polenul poate fi consumat într-o raţie zilnică medie de 25g/zi. Studiind conţinutul total în aminoacizi liberi din polenul colectat de albine, Giner Pallares şi colaboratorii (1987) au ajuns la concluzia că aceştia reprezintă, procentual în medie, un nivel de 28,69 mg/g polen raportat la greutatea uscată a acestuia, iar prolina, foarte abundentă în toate speciile de polen, se găseşte în concentraţie medie de 19,51 mg/g polen. Deşi clasificaţi ca aminoacizi neesenţiali, se ştie că prolina şi hidroxiprolina sunt componenţi esenţiali ai colagenului, sunt proteogenici şi glucogenici (Mateescu, 2005; Andrițoiu și Andrițoiu, 2010).

Substanţe azotate:xantina, hipoxantina, geranina, trimetilamina (Caillas, 1975; Mărghitaş, 2005; Andriţoiu, 2005).

Vitamine:a) toate vitaminele liposolubile (A, D, E, K); b) toate vitaminele grupei B; c) vitamina C (Mateescu, 2005; Andriţoiu, 2005; 2006).

Pigmenţii:se află în cantități și de odiversitate aproape imposibil de listat, în funcție de flora nectariferă; între aceștia se află șirutina, care sporeşte rezistenta vaselor capilare  (Okuda, 1999; Mărghitaş, 2005). Vitaminele, prezente în polen în concentraţii ce justifică utilizarea acestui produs ca supliment nutritiv joacă, pe lângă rolul de cofactori enzimatici şi multe alte roluri esenţiale în buna funcţionare a organismului. S-a constatat că polenul este o sursă vegetală importantă de vitamină B12, vitamină al cărui rol este bine cunoscut ca factor proteic de origine animală cu o activitate biologică extrem de ridicată (Mateescu, 2005; Andrițoiu, 2006; Andrițoiu și Andrițoiu, 2010).

Minerale:sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, iod, zinc,  plumb, argint, aur, arsenic, plutoniu, galiu, stronţiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu, siliciu, sulf, fier, clor, bariu, paladiu, wolfram, iridiu, cobalt, platina, cadmiu (Păunescu et al, 1988; Andrițoiu, 2005, 2006). Multitudinea de minerale din polen are o importanță deosebită, unele fiind componente ale proteinelor, altele ale fosfolipidelor şi altele fiind coenzime (Andriţoiu, 2005; Mărghitaş, 2005). Nichelul pare a fi în mod special asociat acidului ribonucleic; protejează structura ribozomilor de denaturarea termică şi activează unele enzime. Deficienţa de nichel produce modificări în ultrastructura ficatului şi alterează nivelul de colesterol din membranele hepatice. Seleniul, prezent în polen,  este component esenţial al enzimei glutation peroxidază, care este necesară în protejarea membranelor globulelor roşii (hematiilor) şi a altor ţesuturi de distrugerile provocate de peroxizi; este un activator al vitaminei E.

Enzime:un complex de enzime: amilaza, invertaza, proteaza, lipaza, fosfataza, catalaza, lactaza (Mărghitaş, 2005; Andriţoiu, 2005, 2006).

Alţi constituenţiai polenului: riboză şi dezoxiriboză; pectină (în exină şi intină - cu rol în peristaltism), lignine, celuloză - 0,5-4,9%, cenuşă - 0,9-7%, inozitol -factori de creştere pentru plante şi animale, sub formă de fosfaţi sau în componenţa unor fosfolipide), substanţe cu caracter antibiotic. (Battagliani et al., 1969; Bosi et al., 1975; Ricciardelli et al., 1979; Campos, 1997; Almaraz-Abarca et al., Campos, 1997; 2003, 2004; Andriţoiu, 2005; 2006;  Andrițoiu și Andrițoiu, 2010).

<< Inapoi la Cuprins Citeste mai departe >>
Copyright ©2010 - 2017 Apitherapy. Toate drepturile Rezervate. | Site realizat de servicii.IT