Limba:      
IV.3.1.8.VENINUL DE ALBINE

Veninul de albine este un produs de secreție al albinelor, întrebuințat ca unică și eficientă armă de apărare împotriva oricărui agresor. Veninul este stocat într-o pungă și eliminat când albina   înțeapă: în astfel de situații, albina poate secreta o cantitate de 0,3mg de venin lichid.

Proprietățile fiziceale veninului: este incolor; este lichid în momentul eliminării prin acul albinei; are gust specific, amar-acid; are miros caracteristic; cristalizează repede; solubil în apă ; insolubil în alcool; este termorezistent.

Compoziția chimică: are pH-ul 4,5-5,5; apă – 6-7%; substanță uscată – 93-94%; cenușă – 3,5-4%; proteine – 65-75%, ca melitină, fosfolipază, hialuronidază; carbon – 46,36%; hidrogen – 7,56%; azot -13,3%; peptide - ca scipina, peptida MCDP, tertiapină, apamină, procamină, alte peptide; amine bioactive – histamină, dopamină, noradrenalină, serotonină; zaharuri – glucoză, fructoză; acizi nucleici; acizi volatili – formic, clorhidric, ortofosforic; hormoni; uleiuri eterice; săruri minerale – Ca: 0,26%, Mg: 0,49%; P: 0,42%; diverse substanțe volatile. În substanțele proteice din veninul de albine se află: 1) melitina; 2) hialuronidază 3) fosfolipaza A; 4) o fracție inactivă, reprezentând 3%.

Administrea veninuluide albine impune prudență, care presupune, după caz, inclusiv evitarea înțepăturilor de către albine, acesta putând să aibă: 1) efecte locale: edem, eritem, locul afectat devenind hiperemic; 2) efecte sistemice: poate provoca erupție generală, tulburări respiratorii, greață, vomismente, dureri abdominale, sincope; 3) efecte anafilactice: reacțiile sunt rapide (în câteva secunde) și se manifestă prin dificultăți respiratorii, confuzii mentale, vomismente, șoc de tensiune sanguină: poate duce la pierderea conștienței și moarte prin colaps respirator și circulator.

Un component important al veninului de albine este peptida MCDP (Mast Cell Degranulating Peptide), a cărei stabilizare și standardizare ca medicament, inclusiv ca doze administrate, ar putea avea efecte deosebit de importante în bolile autoimune, dar mai ales în  tratarea poliartritelor: este de 100 de ori mai eficient decât hidrocortizonul (Artemov,1958; Andrițoiu, 2005, 2006; Mărghitaș, 2005; Mateescu, 2005; Andrițoiu și Andrițoiu, 2010 etc.).

<< Inapoi la Cuprins Citeste mai departe >>
Copyright ©2010 - 2017 Apitherapy. Toate drepturile Rezervate. | Site realizat de servicii.IT