Limba:      
Purtător sănătos al virusului hepatitei C

 

Cazul 25 - femeie, 30 ani// 1,72 m//75 kg

Suntem în fața unui caz care nu este foarte obișnuit. Pacienta, infectată cu virusul hepatitei C, naște prin cezariană o fetiță notată Apgar 9, dar care nu a fost infectată cu acest virus.

Pentru a înțelege evoluția infecției cu VHC (virusul hepatitei C), apelăm la cronologie:

-cu șase ani înainte de a avea sarcina- la 24 de ani - , pacienta a făcut o extracție dentară, cu prilejul căreia crede că a fost infectată cu virusul hepatitei C;

-nu a știut nimic despre infectare: nici simptomatic, nici prin analize de laborator;

-în absența EPS,  presupunem că ALB procentuală la data infectării a fost sub 63%1, dar nu sub 60%2, caz în care virusul nu a putut fi negativat, dar nici nu a putut determina debutul hepatitei C;

-în luna ianuarie, după șase ani de la infectare, fiind însărcinată în luna a doua, face analize care  detectează pozitivarea anticorpilor anti-VHC; la această dată:

-anticorpii anti-HCV: 8.932;

-transaminazele: TGP – 22 U/L (0-40); TGO – 18 U/L (0-31);

-glicemia: 92 mg/dl (70-105);

-CaT: 9,3 mg/dL (8,8-10,2); Ca2+ - nu a fost determinat;

-WBC: 8,3 mii/µL (4-10); Ne: 62,1% (45-80); Lim: 27,4% (20-55);

-RBC: 4,32 mil/µL (3,9-5,7); HGB: 12,6 g/dL (11-16); HCT: 38,2% (35-47); PLT:197 mii/µL (150-450);

-în iulie – luna a opta de sarcină,internată pentru evaluare:

-viremie hepatita C = 7.436.211 UI/mL (limita de detecție: <15 UI/mL;

-transaminazele: TGP – 29,8 U/L (0-40); TGO – 25 U/L (0-37);

-WBC: 7,56 mii/µL (3,6-9,6); Ne: 70,8% (37-73); Lym: 21,6% (20-55);

-RBC: 4,28 mil/µL (3,9-5,7); HGB: 12,7 g/dL (12,1-17,2); HCT: 37,2% (36,1-50,3);

-PLT: 145 mii/µL (150-450); Glicemia: 72 mg/dL (70-105);

-recomandări: să nască prin cezariană; să nu alăpteze; să revină după naștere pentru evaluare și tratament;

-în luna august a născuto fetiță a cărei stare, așa cum am spus, a fost apreciată Apgar 9;

-în luna noiembrie– la trei luni după naștere -, apelează la apiterapie, prilej cu care i-am recomandat analizelecu care deschidem studiul (din care nu lipsesc PT, EPS, CaT, Ca2+), dar la care am adăugat și testul FibroMax; observații:

-din motive financiare nu am mai cerut analize pentru determinarea nivelului anticorpilor anti-VHC și nici viremia cantitativă;

-testul FibroMax, care poate înlocui biopsia, evidențiază starea ficatului: fibroza (F) și necroza hepatică (A) nu au debutat, iar inflamația din cauze alcoolice (H) nu există; în schimb apare steatoza hepatică (S1) cu supraîncărcarea grăsoasă a ficatului, care poate avea cauze metabolice (N este 0, dar inflamația este evaluată ca fiind la nivelul 1/4 (0,25);

-lipidele acumulate în sânge - confirmă creșterea nivelele S și N determinate prin  Fibromax -, acestea corespunzând  hiperlipodemiei (LT = 7,57) și dislipidemiei ( care indică evoluția înspre un înalt risc cardiocirculatoriu);

-creșterea lipidemiei și steatozarea ficatului influențează direct reducerea cantitativă a ALB în cadrul PT: un ficat steatozic nu are  potențialul sintezei normale a acestei proteine de importanță majoră în sănătate; ALB ajunge să fie 4,1 mg/dl,  la numai 0,6 g față de nivelul minim al v.n. (3,5) și la 1,1g față de nivelul maxim al v.n. (5,2 g/dl); scăderea procentuuală  a ALB în cadrul EPS (la 57,5%), corespunde unei creșteri procentuale a GL la 42,5%;

-scăderea ALB nefiind sub limita minimă a v.n. , Ca2+ are încă o valoare normală, dar aflată, cu siguranță, în scădere.

Toate aceste valori - alfate în lentă dar continuă depreciere -, pregătesc debutul hepatitei:  momentul când creșterea transaminazelor  va confirma hepatocitoliza. Nu știm care au fost valorile PT și EPS în momentul infectării, nici în timpul sarcinii.

De observat:

-trombocitele (PLT):  au v.n. la inceputul sarcinii (197 mii/µL), scad sub v.n. în luna a opta de sarcină (145 mii/µL), pentru ca la trei luni după naștere să aibă din nou valori normale (218 mii/µL); prin urmare, pacienta traversează un episod de trombocitopenie;

-limfocitele, care la începutul sarcinii au valoarea de 27,4%, scad în luna a opta de sarcină la 21,6% (fapt care demonstrează o scădere a potențialului imunitar al limfocitelor B), pentru ca la trei luni după naștere să crească la 37,7%; invers față de evoluția limfocitelor, neutrofilele cresc de la 62,1% - când leucocitele au valoarea de 8,3 mii/µL -,  la 70,8% - când leucocitele au valoarea de 7,56 mii/µL -,  pentru ca după naștere să scadă la 50,3%, când leucocitele au valoarea de 4,77 mii/µL; prin urmare:

1) valoarea neutrofilelor, în sarcină, nu se corelează neaparat cu nivelul leucocitelor;

2)valoarea neutrofilelor urmează creșteri și scăderi inverse față de cele ale limfocitelor;

-glicemia– care în luna a doua de sarcină are valoarea de 92 mg/dL, cu o lună înainte de naștere (luna a opta de sarcină) scade la 72 mg/dL (foarte aproape de limita minimă a v.n. (70-105), pentru ca la trei luni după naștere să ajungă la 95 mg/dL (60-110).

Nivelul transaminazelor pacientei la trei luni după naștere (vezi analizele), indică faptul că hepatita nu a debutat. Organismul tinerei - prin sistemul său imunitar înnăscut și fără o medicație anume -, are un remarcabil potențial de adaptare la stările pe care le traversează.

Se mai impune o observație pe care o considerăm importantă pentru evoluția oricărei sarcini:  cea privind evoluția glicemiei. Nici un moment, raportându-ne la valorile determinate prin analizele de laborator, nu putem vorbi de o hipoglicemie sau de o hiperglicemie. În luna a opta de sarcină însă, glicemia scade foarte aproape de minima v.n. (72mg/dL, minima fiind 70 mg/dL). Această evoluție a glicemiei, din observațiile noastre, este destul de comună în sarcină și nu are legătură neaparat cu infecția cu virusul hepatitei C. De regulă literatura medicală atrage atenția asupra necesității de suplimentare, în sarcină, mai ales a vitaminelor și mineralelor. Se neglijează faptul că glucidele reprezintă unul dintre cei trei macronutrienți importanți (alături de proteine și lipide). Sursă importantă de energie, glucidele în valori normale previn stările de oboseală cronicizate în sarcină. Glucoza reprezintă singurul aliment al creierului mamei, dar și al creierului fătului. De asemenea, glucidele reprezintă „materia primă” trebuincioasă sintezei normale a glicoproteinelor și glicolipidelor necesare nu numai mamei, ci și creșterii și funcțiilor normale ale organismului fătului. Deși nu este aici locul, în avans facem precizarea: hipoglicemia este una dintre caracteristicile debutului bolilor autoimune ale copiilor (și nu numai). Cea mai bogată și mai valoroasă sursă de glucide a fost, este și rămâne mierea.

Dacă tot am „alunecat” de la subiect: câtă miere poate consuma o gravidă? Răspuns: nu mai puțin de două grame/kg greutate corporală (ca unic edulcorant sau ca atare).

Multivitamine și minerale în sarcină ? Da, sunt necesare ! Dar: mai complete, mai asimilabile și în valori mai echilibrate decât în darurile albinei, nici un alt aliment, nici un alt supliment alimentar nu le poate oferi nici mamei, nici copilului.     

___________________

1.Conform teoriei noastre, desprinsă din cazurile aflate în baza de date a Apitherapy Medical Center, dacă în momentul infectării ALB are, în cadrul EPS, o valoare procentuală de peste 63%, infecțiile virale pot fi negativate prin mobilizarea sistemului imunitar al organismului. La aceste valori benefice ale ALB însă, este necesar ca fiecare dintre globulinele determinate prin EPS și mai ales globulina γ să fie în valori normale. Prin valori normale ale GL înțelegem două aspecte: procentul lor total să nu depășească 37%, iar fiecare globulină să aibă o valoare procentuală situată la- sau în preajma jumătății dintre limitele minim-maxim ale v.n.

2. În cele mai multe cazuri, atâta timp cât ALB procentuală în cadrul EPS nu scade sub 60%, iar GL nu depășesc totalul procentual de 40%, organismul nu poate negativa virusul prin propriile mijloare imunitare, dar poate controla efectele infectării virale: virusul se poate multiplica, dar nu poate afecta celulele ficatului (hepatocitele). Această stare, paraclinic, este demonstrată de faptul că transaminazee  -TGP și TGO – rămân în limitele v.n.În interacțiunea dintre proteina virală infecțioasă și proteinele organismului, un rol deosebit de important îl are mai ales potențialul organismului de a produce anticorpi antivirali. Acest potențial este evidențiat de valoarea procentuală a globulinei γ în cadrul EPS. Prezența cronicizată a virusului va stimula sistemul imun să crească sinteza de anticorpi, fapt care va conduce la creșterea globulinei γ.

 

  

<< Inapoi la Cuprins Citeste mai departe >>
Copyright ©2010 - 2017 Apitherapy. Toate drepturile Rezervate. | Site realizat de servicii.IT