IV.2. MOȘTENIREA

Noi am putut depăși, într-o măsură însemnată, problemele obișnuite ale apiterapeuților privind dificultățile de procurare ale apiterapicelor, ca și pe cele privind încrederea în calitatea structurii biochimice a acestora. Mai întâi, datorită faptului că avem stupina noastră. O parte a stupinei rămâne staționară pe dealul Prisăci – un arhaism care indică o străveche ocupație, apicultura. Mai nou, numele acestuia ar fi dealul Stupine. Se află în  localitatea Bălănești, la nouă kilometri distanță de orașul Târgu-Jiu. O altă parte a stupinei, din primăvară și până toamna, pleacă în pastoral, în zonele submontane și montane melifere ale județelor Gorj, Vâlcea și Hunedoara. A pleca în pastoral cu o stupină, înseamnă a o transporta în alte zone melifere, la distanțe mai mici sau mai mari față de vatra de iernare.

Cunoașterea apiculturii și a coloniei  de albine, printre care am crescut, ne-a prilejuit familiarizarea cu  produsele stupului, cu producerea, recoltarea și depozitarea acestora. Nici acum n-am schimbat prea multe procedee în ocupația pe care am moștenit-o. Desigur, am adus unele înoiri privind baza materială a stupinelor, în conformitate cu noile norme europene privind apicultura ecologică. Stupinele proprii ne dau garanția unor produse apicole de calitate, ca și posibilitatea recoltării unuia sau altuia dintre produsele apicole, exact la timpul și în condițiile pe care le considerăm optime pentru producerea apiterapicelor.

Noi însă, cu ajutorul albinelor, după procedee care ne aparțin, realizăm unele extracte, îndeosebi din plante și unele fructe – dar nu numai, evitând complet oxidarea sau alte deprecieri ale calităților lor terapeutice.

Nici în domeniul apiterapiei nu am venit pe un loc întru totul gol. Empiric desigur, fără cunoștințe medicale științifice, dar cu o uimitoare eficiență, bunicii și părinții dădeau oamenilor, pentru diverse afecțiuni, leacuri apicole care cuprindeau unele produse apicole sau unele combinații între acestea, sau între acestea și unele plante, fructe ori semințe. Nu rareori, vedeam și cum prindeau albinele de aripi și le puneau să  înțepe articulațiile dureroase, sau zonele marginale ale ulcerelor varicoase. Unele miloace apiterapice, ca și unele metode, mi le-am   reamintit. Ne sunt de ajutor și acum. Nu pot decât să regret faptul că, preocupat să citesc literatură și istorie, n-am fost anume atent la ceea ce făceau. Acum, când nu mai sunt, nu mai am pe cine întreba.