VI.1.2.5 METABOLISMUL BAZAL
Metabolismul bazal presupune reducerea aportului alimentar la un astfel de nivel, la care să se asigure numaimenținerea funcțiilor vitale. Aceasă formă de metabolism poate avea importanță terapeutică și poate fi necesară în unele cazuri clinice.
Reducerea cantitativă a aportului alimentar poate privi totalitatea macronutrienților (proteine, lipide, glucide) sau bioreglatorilor (vitamine, minerale, polifenoli etc.), deci poate privi întregul metabolism. Destul de frecvent însă, unele afecțiuni ale căror cauze sunt, spre exemplu, hiperproteinemia sau hiperlipidemia, diverse hipermineralizări ori hipervitaminizări, pot impune un aport alimentar restrictiv parțial.
Hiperanabolismul (asimilarea excesivă a substanțelor alimentare), poate suprasolicita catabolismul (dezasimilația). Catabolizarea unui exces de anaboliți, cu depășirea nevoilor funcționale la nivel celular și energetic, determină debutul unor boli metabolice severe, îndeosebi prin acumulări patogene în organism. Sunt fecvente recomandările clinicienilor privind regimurile alimentare hipoproteice, hiposodice, hipolipidice etc.Excedentele substanțelor catabolizate acumulate, poate fi însoțită de depășirea ori alterarea funcțiilor de excreție a cataboliților patogeni. În multe boli cronicizate însă, se pot întruni ambele situații.
Dar, și acest lucru trebuie reținut, moderarea alimentației la nivelul metabolismului bazal, este bine să se facă la recomandare și sub supraveghere medicală competentă.
Pot fi și situații în care metabolismul este redus la nivel bazal prin hipoanabolism, acesta putându-se datora unor malfuncții ale digestiei, absorbției intestinale și asimilației. Și în aceste cazuri, apelul la medicul specialist, la analizele de laborator și la alte investigații medicale, sunt necesare. Alături de orice alte analize de laborator, electroforeza proteinelor serice este cel mai important marker al corectitudinii recomandării reducerii generalizate a aportului alimentar, astfel încât metabolismul să fie redus la ceea ce numim metabolism bazal. Clinicianul însă, în funcție de fiecare caz care i se înfățișează, poate recomanda, așa cum am spus, limitarea la nivelul metabolismului bazal1numai pentru unul sau altul dintre macronutrienți, minerale, vitamine etc.
-----------------------
1.Am vorbit despre reducerea consumului de varză și creșterea numărului de cazuri de demielinizare: prin sfingozina pe care o conține, poate contribui la prevenirea sau tratamentul sclerozei multiple. Aici însă, vom spune câteva lucruri despre un aliment nedreptățit: oul ! Nu prea este aici locul să-l despicăm în patru ! Este, însă, mult prea important, astfel încât propun să pierdem puțin timp și să-l despicăm în două. Dar bine fiert. În tăietura făcută vedem albușul – care reprezintă 2/3 din volumul oului (este albumina din ou – ovalbumina) și gălbenușul, care ocupă 1/3 din volum. Atunci când vom discuta despre analiza numită electroforeza proteinelor serice, vom observa o asemănare uimitoare cu oul. Pentru ca un om să fie sănătos, albumina –albușul oului -, trebuie să reprezinte 2/3 din totalul proteinelor serice, iar globulinele (gălbenușul din ou) să nu depășească 1/3. Ovalbumina din ou este cea mai concentrată și mai valoroasă sursă de albumină pentru organismul uman. Punând la grea încercare răbdarea cititorului, dar și dacă talentul nu ne-ar fi ocolit cam prea pe departe, n-ar fi mare lucru să închinăm un imn oului. Auzim frecvent recomandarea: „Nu mai mult de două ouă pe săptămână !” Chiar așa ?
Reamintim: oul pus „la clocit”, nu primește din exterior decât agentul termic (căldura de la mama cloșcă). Alte substanțe, prin coaja sa, nu mai primește. După un timp, din ou iese un cetățean care, viteaz, este gata să ia viața în piept. Are osișoare, inimioară, vase prin care circulă sânge, intestine, mușchi, piele, cioc, gheruțe, ochișori, pufuleț etc. Pe deasupra, mai și piură ! Din ce a apărut acest „mecanism” gingaș, această nouă viață ? Din cele circa 50-60 de grame de substanțe, atît cât cântărește conținutul unui ou de găină (coaja oului are circa 10 grame). Uitați-vă în găoacea oului din care a ieșit un pui. N-a mai rămas nimic ! Ce înseamnă acest lucru ? Răspuns: în ou sunt, în cantități perfect echilibrate, toate substanțele care pot da o viață.
Dacă oul poate da o viață, o poate și crește, dar o și poate întreține optim. Pentru copilul în creștere, oul este cea mai completă ofertă de substanțe, cel mai sănătos și imposibil de falsificat aliment (desigur, putem discuta despre valoarea oului „bio”). Pentru copiii vânjoși ai satelor de odinioară, lactatele și ouăle, chiar și 2-3/zi, erau alimentele curente, alături de fasole și varză. Carnea, obișnuit, era alimentul de Duminică. Dacă era !
Ne-am întrebat care ar fi cauza restricționării la doar două ouă pe săptămână. Răspunsul cel mai frecvent este cel al conținutului de colesterol. Fiindcă am lungit prea mult vorba – un defect din naștere, amplificat acum de vârstă ! -, facem numai două observații. Pentru calculul care urmează, facem apel la o autoritate în biochimia medicală (Garban Z., 1999), conform căruia un ou mediu (fără coajă) cântărește 50 g, din care 6,2g sunt lipide. Dar: 10g de unt conțin 8,5g de lipide, 10g de brânză conțin 3,4 g lipide, 10g carne de porc conțin 5,32g lipide etc. Dacă reducem consumul de ou la 10g, organismul poate primi 0,62 g lipide, în timp ce 1 gram de unt conține 0,85 g lipide. Calculele pot continua.
Dacă este sănătos să se mănînce două ouă pe săptămână pentru 12,4 g de lipide și dacă lipidele sunt inamicul cel mai primejdios, atunci ar trebui să nu se consume, săptămânal, mai mult de: 13,5 g de unt, circa 40 brânză, 12,75 g carne de porc etc.
Dar: să aruncăm o privire asupra calității lipidelor din ou. Să lăsăm puțin deoparte biologia moleculară și celulară, ca și biochimia clinică. Mai bine să ne uităm din nou în găoacea din care a ieșit puiul: nu vom vedea nici un miligram de grăsimi. Ce înseamnă acest lucru ? Toate lipidele din ou au fost folosite pentru construirea membranelor bilipidice ale celulelor care intră în structura țesuturilor organelor puiului. Sper că nici un cititor, dintre cei ce s-ar încumeta să citească aceste rânduri, nu va avea ideea să ducă puiul la investigații medicale, să vadă dacă nu cumva ar prezenta hipercolesterolemie, steatoză hepatică sau ateroame! Nici un alt aliment n-ar putea furniza lipide de o astfel de calitate și nici așa de bine echilibrate. Iar pentru copiii în creștere, când construcția de noi celule este accelerată, lipidele de calitate sunt imperios necesare. Unul dintre cele mai valoroase lipide din ou este lecitina ! Nici un alt aliment nu poate suplini oul!
Dar mai este ceva. O parte din lipide sunt lipoproteine globulare (α și β ): lipidele oului sunt într-un echilibru perfect cu proteinele pe care le conține. Și, mai presus de toate, oul este alimentul care furnizează cea mai mare cantitate, cea mai asimilabilă și cea mai biocompatibilă albumină, inclusiv pentru om. Reamintim că albușul oului (ovalbumina) reprezintă 2/3 din volumul său (ceea ce înseamnă că, la un ou mare, de 60 de grame- 66% este albuș, iar gălbenușul reprezintă numai 33%).
Mai mult și în fine: am vorbit cu cei patru bărbați care au trecut de venerabila vîrstă de 100 de ani, existenți într-un km de sat (mă refer la localitatea Bălănești, județul Gorj, acolo unde este clinica noastră). Cu excepția zilelor de miercuri și de vineri – zile de post în calendarul ortodox -, respectate cu sfințenie, vajnicii longevivi mănâncă zilnic 2-4 ouă. Sunt uscățivi, limpezi la minte, vioi la vorbă.Mai fac și oarecari treburi gospodărești. Verdețuri, fructe, varză-zilnic aproape, fasole uscată ori verde și mai rar cartofi. Carne ? Arareori, puțintică, mai ales de porc și pasăre de curte.
Atunci când este vorba de cazuri clinice concrete însă, pentru fiecare caz în parte, interzicerea sau restricționarea consumului de ouă trebuie să aparțină medicului nutriționist.