Cap VI. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE, MARKER AL ECHILIBRULUI, DEZECHILIBRULUI ȘI REECHILIBRĂRII METABOLISMULUI UMAN
Unul dintre cele mai importante obiective ale noastre, este acela de a atrage atenția asupra valorii apiterapiei pentru sănătatea umană. Ne referim la însemnătatea acestui domeniu atât pentru menținerea stării de sănătate prin apiprofilaxie, cât și pentru recuperarea acesteia prinapiterapie, dacă a fost pierdută. Raportăm potențialul apiprofilaxiei și apiterapiei la preocuparea menținerii metabolismului în limite fiziologice, ca și la acela de restabilire a funcțiilor sale în cazurile dezechilibrelor care preced bolile.
Dintre științele medicale, cea mai largă aplicare în apiterapia științifică au găsit fiziologia și fiziopatologia, imunologia, nutriția și farmacologia. Acestea însă, au fost subsumate biologiei moleculare și celulare. Apiterapia nu exclude, ba chiar se întemeiază pe cunoașterea substanțelor acceptate ca agenți terapeutici de către științele medicale. Idendificați în produsele apicole și încorporați în structura apiterapicelor, am putut studia, comparativ cu aceiași agenți sintetizați farmacochimic: potențialul lor terapeutic, eventualele lor contraindicații, efecte adverse și urmări secundare.
Teoretic, ne-a preocupat cunoașterea funcțiilor celulelor, țesuturilor și organelor corpului uman, a disfuncțiilor lor, ca și a cauzelor acestor disfuncții, care prin acumulare patogenă la un anume nivel, determină debutul bolilor de organ sau sistemice. De asemenea, studiile noastre s-au orientat și înspre cunoașterea substanțelor naturale apicole care pot contribui la reechilibrarea mecanismelor celular-moleculare. Acesta este suportul științific care ne-a condus la stabilirea structurii biochimice a apiterapicelor, ca și la fundamentarea teoretică și clinică a biomedicinei prin apiterapie.
Funcțiile fiziologice (normale) sau patologice la nivelul celulelor componente ale țesuturilor și organelor, sunt dependente de funcționarea normală sau patologică a metabolismului. Altfel spus, metabolismul este expresia funcțiilor sau malfuncțiilor celular-moleculare. Între criteriile de evaluare a stării metabolismului pacienților, includem: simptomatologia, investigațiile medicale – clinice și paraclinice -, antecedentele patologice personale, antecedentele heredocolaterale, diagnosticul ori diagnosticele cu care pacienții ni se adresează.
Dintre analizele de laborator, în evaluarea metabolismului particular al fiecărui pacient, noi acordăm un loc foarte important electroforezei proteinelor serice. Marea majoritate a pacienților însă, fac această analiză numai la cererea noastră. Ne-am orientat înspre această analiză de laborator – electroforeza proteinelor serice -, foarte rar cerută nu numai în România, ci și în alte țări, mai ales atunci când am constatat o stare care la început ne-a uimit: multe dintre bolile vârstnicilor au fost diagnosticate la nou-născuți și la copiii de câțiva ani. Altfel spus, boli care sunt proprii senectuții - îmbătrânirii funcțiilor metabolice -, sunt diagnosticate din prima zi ori din primii ani de viață a copiilor. Ne propunem să demonstrăm faptul că aceste boli ale copiilor sunt, de fapt, efecte ale metabolismului matern.
Ne-am pus un șir lung de întrebări legate de aceste boli aflate la cele două „capete” ale vieții, iar răspunsul l-am găsit în biologia moleculară și celulară, asociată cu nutriția, imunologia și, într-o proporție mult mai redusă decât se afirmă, cu ereditatea. Dacă unele afecțiuni au o determinare ereditară certă, multor altora însă, îndeosebi celor în fața cărora agenții terapeutici farmacochimici sunt neputincioși, li se presupune o etiologie genetică, ori sunt apreciate ca fiind idiopatice (fără cauze cunoscute). Multe dintre aceste boli însă, au fost remise prin apiterapie.
A găsi răspunsul privind cauzele destabilizării precoce a metabolismului, de multe ori cu debut chiar în timpul vieții intrauterine, ne-a obligat să identificăm și analiza de laborator care poate indica, cu cea mai înaltă fidelitate, starea funcțiilor metabolice: aceasta este electroforeza proteinelor serice.Asupra acestei teme vom reveni pe larg, inclusiv cu un număr ilustrativ de cazuri clinice.
Dacă punem în discuție această problemă, o facem pentru a semnala faptul că debutul multora dintre aceste boli poate fi prevenit mai ușor decât se poate face remiterea lor dacă au debutat, oricare ar fi tratamentul. Normalitatea ori disfuncțiile metabolismului părinților, îndeosebi a celui matern, se vor reflecta, cu certitudine, în sănătatea ori în patologia fătului, a nou-născutului, a copilului în primele luni și în primii ani de viață, în adolescență și chiar mai târziu.
Evaluarea anteconcepție a metabolismului viitoarei mame în funcție de parametrii electroforezei proteinelor serice, așa cum credem că vom demonstra convingător, are în această analiză de laborator nu numai markerul diagnostic cu cel mai înalt potențial predictiv, ci și cel mai exact mijloc de monitorizare a eficienței măsurilor pentru reechilibrarea sa. Metabolismul matern fiziologic (în limite normale, de homeostazie) este cea dintâi garanție a eliminării riscurilor bolilor congenitale. Dintre acestea unele, așa cum este spre exemplu osteogeneza imperfectă, sunt de o înaltă gravitate.
Această metodă de abordare a patologiei umane, ne-a dat posibilitatea să determinăm etiologia reală a unui număr însemnat de boli. Cauzele unor boli sunt altele decât cele prezentate, ori care sunt indicate ca fiind idiopatice (boli cu cauze necunoscute), chiar și atunci când sunt abordate în marile tratate de medicină (Harrison, spre exemplu). Aceste afirmații, desigur, constituie unul dintre terenurile pe care ne putem aștepta la observații critice. Nu ne propunem să le ocolim, iar pe cele fundamentate științific ni le vom însuși. Ne vom îngriji însă, ca afirmațiile noastre să fie susținute de un număr suficient de cazuri clinice, fiecare fiind însoțit de documentelor medicale ante- și post apiterapie. Acestea sunt emise de diverse instituții medicale, altele decât clinica noastră, Apitherapy Medical Center. Altfel spus, nu pot fi puse în nici un caz sub semnul îndoielii.
Apiterapicele pe care le producem noi însă, ca oriunde în lume, nu sunt medicamente, ci sunt suplimente alimentare. Prin urmare nu sunt standardizate, așa cum sunt, în mod necesar și obișnuit, medicamentele. Unul dintre avantajele apiterapicelor este acela că structura lor biochimică conține nu numai agenții terapeutici întrebuințați obișnuit de către medicina clasică, ci și substanțele care să le faciliteze acțiunile. Acest fapt este imposibil pentru medicamente. Structura apiterapicelor poate fi adaptată nu numai vârstei, masei corporale, sexului etc., ci și cazurilor în care clinicianul se află în fața mai multor boli asociate. Apiterapicele au calitatea unică de a putea asocia, în același produs, unul, doi și chiar mai mulți agenți terapeutici, fapt imposibil în farmacochimie. Dincolo de rigorile oricăror definiții însă, apiterapicele - mijlocul nostru principal de intervenție -, sunt simultan alimente și medicamente.
Fără agenții terapeutici pe care îi conțin, nu am putea vorbi despre succesele clinice obținute prin apiterapie. Dintre acestea, multe sunt premiere medicale: o însemnată parte a lor vor fi prezentate în lucrarea de față. Am studiat literatura apiterapică, ca și cazurile clinice raportate ca fiind abordate apiterapic, din Brazilia până în Japonia. Am constatat faptul că, inventariate, noi am obținut mai multe succese decât întreaga apiterapie universală. O altă constatare este aceea că, întrebuințând propolisul de Bălănești în mai multe variante apiterapice de concepție proprie, am putut interveni eficient în mai multe afecțiuni decât cele care sunt atribuite ca succese ale celebrului propolis brazilian. Cazurile clinice pe care le vom raporta, vor susține aceste afirmații. Toate acestea însă, le atribuim și faptului că, pe lângă orice alte investigații medicale, oricare ar fi fost afecțiunea diagnosticată, ca urmare a folosirii informațiilor oferite de electroforeza proteinelor serice pentru cunoașterea particularităților metabolismului pacienților, am procedat și la reechilibrarea acestuia în limitele normalului fiziologic. Reechilibrând metabolismul, am restituit organismului uman potențialul de remitere a bolii prin acțiunea propriilor funcții fiziologice1.
Calitatea de aliment a apiterapicelor însă, ne-a orientat înspre cunoașterea tainelor unuia dintre cele mai complexe domenii ale științelor medicale: nutriția. Nutriționistul avizat, prin alimentația recomandată, poate să prevină debutul disfuncțiilor metabolismului uman, debut precursor al îmbolnăvirilor. De asemenea, prin recomandările sale, acesta poate reechilibra metabolismul, astfel încât să restabilească sănătatea. Pe lângă cunoașterea macronutrienților și bioreglatorilor conținuți în alimentele recomandate sau interzise, acesta trebuie să aibă întinse cunoștințe privind digestia și metabolismul fiziologic și patologic. Mai mult, nutriționistul trebuie să interpreteze corect indicațiile oferite de analizele de laborator și de alte investigații medicale. Între acestea însă, așa cum am spus în repetate rânduri, un loc de primă importanță revine electroforezei proteinelor serice.
-----------------------------
1.Folosim prilejul, ca și în alte studii, pentru a recunoaște și a mulțumi încă odată, medicilor profesori Dimitriu C. Gheorghe (Bolile colagenului, Editura Medicală, București, 1957) și Olinescu Andrei, Panait Mircea (Introducere în imunologie, Editura Medica, București, 2004), ca și lui Olinescu Radu (Radicalii liberi în fiziopatologia umană, Editura Tehnică, București, 1994). Lucrările acestor veritabili mentori ai noștri, din domeniul imunologiei și biologiei moleculare, mai mult decât oricare altele apărute în România și oriunde în lume, ne-au prilejuit înțelegerea tainelor relației metabolism-boală. Studiul profesorului-medic Dimitriu C. Gheorghe, deși publicat în 1957, nu conține nici o afirmație/informație care să fie dezmințită de cercetările ulterioare din domeniul metabolismului țesuturilor conjunctive. Această lucrare ne-a sugerat ideea - care ne aparține -, de a cerceta tulburările metabolice care conduc la bolile țesuturilor conjunctive prin studierea variabilelor cantitative și calitative ale proteinelor serice. De aici până la studierea remiterii bolilor prin prisma restabilirii ehilibrului albumine/globuline (A/G), n-a mai fost decât un pas (făcut după peste un deceniu de întrebări, căutări și răspunsuri). Imunologul Olinescu Andrei afirma, în mod explicit, faptul că mobilizarea funcțiilor proprii de apărare ale organismului în injuriile provocate de bolile autoimune, este superioară întrebuințării antiinflamatoarelor farmaceutice steroidiene (AIS) și nesteroidiene (AINS). Am identificat și am inclus în apiterapice substanțele naturale cu potențial de a interveni în reechilibrarea metabolismului, activându-i astfel funcțiile naturale de autoreglare. Într-adevăr, un metabolism funcțional fiziologic, produce proprii steroizi, propriile citostatice, proprii interferoni etc. Am descoperit faptul că albumina, în funcție nu neaparat de cantitatea sa serică exprimată în grame/dL de sânge, ci mai ales în funcție de procentul ocupat în raportul A/G, reechilibrează celulele, funcționalitatea lor, asfel încât să nu mai poată fi agresate de agenții patogeni. Și, mai mult, echilibrează funcțiile țesutului conjunctiv interstițial, astfel încăt acesta să revină de la starea de sol, care poate fi traversată de bacterii ori virusuri, la starea de gel, care devine mult mai greu sau imposibil penetrabilă. Reechilibrarea apiterapică funcțiilor ficatului, determină creșterea sintezei hepatice de albumină, proteină pe care o investim cu potențialul de a reduce biosinteza oricăror proteine patogene, inclusiv a celor inflamatoare (ca, spre exemplu, în bolile autoimune), ori virale. Pe baza acestor principii și prin interpretarea corectă a electroforezei proteinelor serice, în premieră medicală, am negativat autoanticorpii în bolile autoimune, am negativat virusurile hepatitice B și C, am negativat infecțiile cu oricare dintre genotipurile Human Papilloma Virus (succese care sunt incomparabil superioare vaccinului Silgard, care ar putea proteja împotriva infectării cu numai 4 din cele circa 100 de tulpini ale HPV și pentru care s-a decernat premiul Nobel).