III.2. CONTRIBUȚII DIDACTICE
Începând cu anul 2001, la invitația ANATECOR (Asociația Națională de Terapii Complementare din România), într-un cadru organizat și recunoscut de Ministerul Educației și Cercetării, am predat primul curs de apiterapie din România. În acel timp, în România, nu existau apiterapeuți a căror calificare, în acest domeniu, să fie recunoscută prin diplome care să certifice urmarea vreunui curs. În orice caz, nu exista nimeni care să aibă o diplomă de profesor de apiterapie. Nici eu nu aveam o astfel de diplomă. În acel timp eram profesor de istorie la un liceu din orașul Târgu-Jiu. Publicasem câteva zeci de studii și articole cu profil istoric și două cărți de istorie1. În timpul care îmi rămânea liber - între liceu și masa de scris -, îngrijeam o stupină pe care o moștenisem, pe dealul Prisăci, în localitatea Bălănești, la 9 km distanță de Târgu-Jiu. Urmare a preocupărilor de cunoaștere a coloniei de albine, ca și pe cea a compoziției biochimice a produselor stupului, dar mai cu deosebire animat de dorința de a păstra cunoștințele de apiterapie empirică pe care părinții le moșteniseră și le practicaseră, publicasem și două cărți de apiterapie.2 Nu este mai puțin adevărat faptul că, în cuprinsul lor, apiterapia empirică moștenită – care, trebuie să spun, se dovedea categoric eficientă –, era susținută cu argumentele științifice pe care le acumulasem urmare a studiilor ca autodidact.
Invitația de a preda cursul de apiterapie, care m-a surprins, se datora acestor două cărți, dar și unui număr de studii și articole publicate. Niciodată până la această invitație, nu am gândit că voi preda vreodată apiterapia. Toate cunoștințele pe care le acumulasem, erau urmarea unei munci de autodidact. Tot ceea ce publicasem până atunci, era urmarea faptului că mi se părea destul de nedrept ca un mijloc - atât de eficient în protejarea sau redobândirea sănătății -, să fie așa de puțin cunoscut și întrebuințat. Încă din primul an de curs, m-am înscris între cursanți, astfel încât am fost propril meu student și profesor în acela-și timp. Trebuie să spun și faptul că, de-a lungul anilor, între alții, între cursanți s-a aflat și fiul meu, Călin Vasile Andrițoiu, pe atunci student la medicină (atunci când a devenit medic, a urmat cursurile pentru obținerea competenței medicale în apiterapie, cursuri organizate de Ministerul Sănătății).
Evident, atunci când predai un curs, exigențele față de nivelul cunoștințelor pe care le ai și pe care le transmiți cursanților, crește. Același lucru se întâmplă și cu sistematizarea cunoștințelor în teme cu un cuprins bine precizat. Ca urmare, pregătirea mea științifică pentru fiecare curs a devenit intensă și organizată metodic, fapt care m-a pregătit treptat pentru obținerea titlurilor de master și de doctor în științe medicale. În anul 2003, ca o recunoaștere a activității didactice, mi s-a acordat gradul de lector pentru cursul de apiterapie.
La Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T. Popa “ din Iași, al cărui doctorand am fost, am predat alături de doctorul Călin Vasile Andrițoiu, în anii 2008-2012, în cadrul Disciplinei de Biologie Moleculară și Celulară, cursurile postuniversitare (pentru medici și farmaciști): cursul Apiterapie Clinică și cursul Bazele fundamentale ale apiterapiei, apiterapie clinică, materiale noi pe bază de polimeri naturali și agenți terapeutici.
De la începutul anului universitar 2012-2013 am fost nevoiți să renunțăm, cel puțin deocamdată, la activitatea didactică. Munca în cadrul Apitherapy Medical Center nu-mi mai lasă timp disponibil, iar doctorul Călin Vasile Andrițoiu, prin programul pe care îl are în desfășurarea studiilor post doctorale, pentru timp 6 luni se află în Franța, unde continuă cercetările privind polimerii apicoli și efectele lor apitapeutice.
__________________________
1. “Crestomația istoriei Gorjului”, Editura Punct, Târgu-Jiu, 1988 și ”Între un regat și două imperii. 1526-1699”, Editura Punct, Târgu-Jiu, 1996.
2.”ABC-ul apiterapiei”, Editura Punct, Tg-Jiu, 1995 și “209 retete apiterapeutice”, Editura Nipexim, Targu-Jiu, 1999