Infertilitate feminină primară – 34 ani/ 1,62 m/ 55 kg
(cu fibrom și endometrioză)
Nu știm care era valoarea ALB atunci când a apărut fibromiomul uterin: EPS nu s-a făcut nici înainte, nici la diagnosticarea acestui tip de fibrom. Așa cum concluzionăm din documentele medicale din baza noastră de date, fibroamele uterine apar atunci când se produce o disproteinemie trenantă (cronicizată) la nivelul PT și EPS.
Dacă s-ar fi făcut EPS ca analiză de rutină, disproteinemia constatată la nivelul PS (cu scăderea ALB și creșterea GL), ar fi sugerat disproteinemia cu o posibilă evoluție înspre apariția fibromului uterin. Rezultatele EPS ar fi putut sugera efectuarea unei ecografii care să verifice debutul neovascularizării (neoangiogenezei) care precede apariția fibromului.Aceste două investigații ar fi orientat pacienta - și medicul ei – înspre necesitatea reechilibrării PS: creșterea ALB ar fi condus la reducerea sintezei globulinelor fibroproteine care obișnuit intră în structura fibroamelor, ca și la încetarea sintezei proteinelor necesare celulelor implicate în neovascularizare (celulele de endoteliu vascular).
Fiindcă nu a obținut sarcina pe cale naturală, a început investigațiile pentru a afla cauzele infertilității. Atunci când pacienta a făcut o ecografie (dar nu și EPS), a fost diagnosticată cu fibromiom. Medicul a apreciat că un fibromiom cu dimensiuni reduse (2,3 cm) nu poate interzice obținerea unei sarcini, fapt care este corect. Având o poziționare fundică și dimensiuni reduse, acesta nu ar fi pus în pericol nici ducerea la termen a sarcinii.
Nu a obținut sarcina pe cale naturală. Nu s-a ținut cont de două probleme pe care le avea. Menstrele erau abundente, semn al unei hiperestrogenemii și al unui progesteron prea redus. În plus, cheagurile menstruale indicau faptul că endometrul nu se forma normal, trilaminar. Apoi nu s-a ținut cont de posibilul deficit de temperatură bazală (nu a fost monitorizată), deși labele picioarelor și mâinilor, constant reci, ar fi putut indica o astfel de stare.
În această situație, medicul a sfătuit-o să apeleze la fertilizarea asistată medical. A făcut două inseminări artificiale (IA) și trei fertilizări in vitro (FIV). Stimulările ovariene - datorate mai ales FIV-urilor - i-au schimbat status-ul hormonal în mod radical, astfel încât au condus la androgenizare și hiperprolactinemie (scăderea valorilor ESTR a fost însoțită de creșterea PRG și PRL). Androgenizarea hormonală, dacă nu se obține o sarcină, este o regulă a insuccesului fertilizării asistate medical, un efect al hiperstimulării ovariene pe alte căi decât cele normale.
Hiperstimularea ovariană a interferat funcțiile normale ale enzimei aromatază, fapt care a condus mai întâi la androgenizarea hormonală însoțită de hiperprolactinemie antemenstruală, cu un deficit în ESTR. Androgenizarea a condus la endometrioză, cu toate manifestările și consecințele ei. Cazurile de endometrioză succesivă fibromului uterin, datorate fie administrării estroprogestativelor, fie stimulării ovariene, sunt relativ frecvente.
Analizele de mai sus au fost recomandate pacientei atunci când a apelat la apiterapia infertilității. Scăderea ALB înspre limita minimă a v.n. a favorizat neoangiogeneza precursoare atât a fibrozării uterine, cât și a leziunilor endometriozice. Nivelul redus al ALB corespunde nivelului redus al Ca2+, deși nivelul CaT este optim. Nivelul crescut al imunoglobulinei γ la- sau peste limita superioară a v.n., este comun atât în fibromatoza uterină, cât și în endometrioză, ambele fiind afecțiuni cu caracter autoimun.