VII.2.2 PROTEINELE TOTALE - VALORI CONSIDERATE NORMALE ȘI VALORI PE CARE LE PROPUNEM  SPRE A FI ADOPTATE CA NORMALE

Aici, credem, este locul să punem în discuție valorile considerate ca fiind normale ale PT atât în literatura medicală, dar mai ales în buletinele de analize medicale: acestea sunt „instrumentul” clinicianului în diagnostic și tratament.

Până în prezent studiile medicale - și cu atât mai puțin laboratoarele de analize medicale -,  nu s-au sincronizat asupra limitelor minim-maxim ale valorilor cantitative considerate ca fiind valori normale (v.n.) ale PT. Este inutil, credem, să cităm imensul număr de studii medicale care cuprind referințe privind cantitatea normală de proteine în plasma sanguină. Acestea sunt cuprinse, de regulă, între 6 și 8 g/dL, cu variații care „merg” până la 8,7g/dL și chiar mai mult. Media normală a PT este apreciată, aproape unanim, ca fiind de 7,5g/dL. Cam aceleași variații, obișnuit, le întâlnim și în cazul buletinelor de analize emise atât de laboratoarele din România și din alte țări.

În lucrarea de față vom prezenta,  pentru fiecare caz clinic în parte, valoarea cantitativă a PT, dar și valorile minim-maxim - v.n. -  ale referințelor notate de către laboratoarele care au emis buletinele de analize medicale. Oricine va găsi suficiente rezerve de răbdare și se va încumeta să ne însoțească în demersul nostru, poate observa ceea ce am observat și noi: valorile considerate normale nu corespund realității.Realitatea privind valoarea determinată  PT este: în stare  de sănătate trebuie să se încadreze în limitele v.n. notate de către laborator.  Cu o condiție: limitele minim-maxim ale v.n. în care se încadrează valoarea determinată a PT trebuie stabilite astfel, încât să excludă boala. În marea majoritate a cazurilor însă, valoarea cantitativă a PT se încadrează în limitele v.n., chiar și în condițiile unor boli severe.

Un prim semnal privind neconcordanța dintre prezența bolii (disproteinemie), valoarea PT și limitele v.n., l-am tras în teza de doctor în științe medicale. Analizînd 1200 de cazuri clinice de boli autoimune, am contatat faptul că media aritmetică a PT, în aceste boli,  a fost de 8,37 g/dL. Dar, dacă admitem că valorile cantitative normale ale PT sunt cuprinse între 6 și 8,7 g/dL, concluzia ar fi aceea că subiecții cu boli autoimune nu prezintă disproteinemii cantitative. În realitate, bolile autoimune sunt disproteinemii a căror caracteristică este scăderea cantitativă a ALB și creșterea cantitativă a GL, mai ales a globulinei gama, semn al creșterii cantitative a imunoglobulinelor (autoanticorpilor), dar și a unor proteine de fază acută pozitive. Una dintre concluziile la care am ajuns, a fost aceea a necesității adoptării, atât în literatura medicală, dar mai ales de către laboratoarele de analize, a altor limite de referință minim-maxim pentru valorile normale ale PT.    

Din cei 1200 de subiecți cu boli autoimune luați în studiu, ale căror PT determinate au fost raportate la valorile considerate normale de către laborator  (v.n. = 6,6-8,7g/dL):

-84  subiecți (7%)  prezintă hiperproteinemie, cu PT peste limita maximă a v.n.:> (8,71  g/dL); 

-1008 subiecți (84%) prezintă proteinemie fiziologică, cu PT în v.n. (6,6 – 8,7 g/dL);

-108 subiecți (9%)prezintă hipoproteinemie, cu PT sub limita minimă a v.n. : < 6,6 g/dL).

Deci, din cei 1200 de subiecți cu boli autoimune diagnosticate, dacă am admite ca reale,  pentru PT, limitele de referință 6,6 – 8,7 g/dL, ar însemna că numai 16% din cei 1200 de subiecți prezintă disproteinemii cantitative. Iar bolile autoimune - specialiștii știu acest lucru - sunt boli a căror caracteristică principală este disproteinemia.

În fața acestei situații, am căutat acele referințe minim-maxim ale valorilor de laborator ale PT, în limitele cărora sunt diagnosticate cele mai puține cazuri de boli. Am încadrat cei 1200 de subiecți, în funcție de valoarea PT din buletinele lor de analize medicale, în trei grupe:

-cu PT > 7,50 g/dL……………….854 subiecți

-cu PT < 7 g/dL    ………………..240 subiecți

-cu PT între 7 g/dL și 7,50 g/dL....106 subiecți (din care16 subiecți au PTîntre 7,20-7,40g/dL)

Pe baza acestor cercetări clinice, am propus ca valorile  normale ale PT să fie adoptate cele cuprinse între 7 g/dl și 7,50 g/dL: între aceste limite se încadrează numai 106 subiecți din cei 1200 luați în studiu. Prin urmare, valoarea de 7,50 g/dL nu poate fi media valorilor normale ale PT, dar poate fi considerată limita superioară (maximă) a referințelor de laborator. Așa cum vedem, cele mai puține cazuri de boli autoimune - 16 subiecți (1,33%) din cei 1200 - se încadrează între limitele de 7,20 -7,40 g/dl ale PT. Aceste ultime valori sunt, am putea spune, o proteinemie ideală: cantitativ și calitativ (structural).

Interesant este faptul că, așa cum vom vedea, evoluția de mai sus a valorilor cantitative ale PT, corespund nu numai bolilor autoimune sau devenite autoimune prin cronicizare, ci și unei palete foarte largi de alte boli. Cu acestea însă, ne vom întâlni frecvent în cuprinsul lucrării de față.

Așa cum vom vedea din analiza cazurilor clinice pe care le vom prezenta, cu cât valoarea PT scade mai mult sub 7 g/dl, ori cu cât crește mai mult peste 7,50 g/dl, starea de sănătate a subiecților este mai afectată.  Atunci când vreun autor de literatură medicală, vreun clinician sau vreun laborator de analize medicale, va putea să ne prezinte vreo persoană sănătoasă, dar ale cărei PT se apropie de – sau depășesc 8 g/dL, alpiniștii vor urca Everestul prin jungle ecuatoriale, iar hawaienii  vor mânca untură de focă pe pîine în igluuri „zidite” din ghețarii de pe plajele din Hawai !). Aceste „ziceri” pot părea a fi anapoda, cum și sunt, de fapt, într-o lucrare cu pretenția de a fi științifică.  Rolul lor însă, pe care îl și mărturisim, este numai și numai acela de atrage atenția asupra „încremenirii” scolastice în valori învățate la școală, ori preluate mecanic din buletinele de analize medicale.

Prin urmare, rămânem la propunerea ca valorile normale (minim-maxim) ale referințelor de laborator pentru PT,  să fie recunoscute cele pe care le-am determinat noi:

PT în v.n. = 7 g/dL -7,50 g/dL.

Cazurile clinice pe care le vom prezenta, conținând determinările PT de către un mare număr de laboratoare, vor confirma sau vor infirma realitatea propunerii noastre.