Infertilitate masculină cu imunosupresie– 38 ani/ 1,82 m/ 122 kg
Infertilitatea masculină cauzată de imunosupresie - fie congenitală, fie dobândită -, în absența efectuării EPS nici nu poate fi diagnosticată, nici nu poate fi tratată corect. Imunosupresia nu înseamnă altceva decât incapacitatea sistemului imun înnăscut de a produce anticorpi în valori normale pentru protecția propriei sănătăți. În absența EPS și a determinării imunoglobulinelor (IgA, IgM, IgG, IgE și IgD), clinicianul nici nu poate ști dacă se află în fața unui caz de infertilitate determinată de imunosupresie, ori a unui caz opus, de infertilitate prin autoimunitate (vezi cazul de mai jos).
Pacientul prezintă imunosupresie, condiție în care:
-ALB are valoriprocentuale înspre limita superioară a v.n în cadrul EPS:
-valoarea procentuală a ALBeste crescută cu procentul cu care GL - și mai ales γ -, scad;
-având valori procentuale crescute, ionizează o parte însemnată a CaT;
-creșterea procentuală a ALB în cadrul EPS, nu înseamnă neaparat o creștere a cantității acestei proteine în cadrul PT: nu suntem în fața unui caz de hiperalbuminemie (cantitativ, în cadrul PT, ALB se află înspre limita minimă a v.n.: 3,8 g/dL (3,5-5,2);
-globulina γ,aflată sub limita minimă a v.n. procentuale în cadrul EPS, indică clar imunosupresia;
-globulina βîn valori crescute peste limita superioară a v.n. poate indica, între altele, sinteza unui exces de glicoproteine acide care dezechilibrează acido-bazic întregul organism; la nivelul spermatoformării, aciditatea crescută contribuie la creșterea atipiei spermatozoizilor, iar pe această cale, la reducerea motilității și a numărului spermatozoizilor funcționali.
Procesul de spermatogeneză normală1 este condiționat de o mulțime de factori - hormoni, proteine, enzime (sunt tot proteine), lipide, minerale, glucide etc. -, de normalitatea sau anormalitatea funcțiilor organelor implicate, de metabolismul macro- și micronutrienților, de starea sistemului imun etc.
Buletinul de analize confirmă normalitatea status-ului hormonal al pacientului, ca și o calcemie normală, atât la nivelul CaT, cât și la nivelul Ca2+. Nivelele normale ale Ca nu sunt deloc o garanție, în condiții de imunosupresie, a îndeplinirii funcțiilor normale ale acestui mineral.
Prezentăm cazul unui bărbat care, pentru normalizarea spermogramei, a făcut timp de patru ani, cu unele întreruperi, tratamente clasice alternativ cu diverse tratamente complementare. În nici unul dintre cazuri însă, nu s-a ținut seama de posibilitatea existenței unei infertilități din cauze autoimune. Pentru un specialist cu cunoștințe din domeniul imunologiei, disproteinemia demonstrată - imunosupresia -, ar fi fost un indicator al orientării protocolului terapeutic. Un rol deloc neglijabil în spermatogeneză îl are și hiperlipidemia, însoțită de dislipidemie și steatoza hepatică (demonstrate prin analize de laborator și ecografic). În acest caz însă, cauza cauzelor infertilității masculine este imunosupresia, care nu poate fi diagnosticată fără efectuarea EPS. Această analiză de laborator poate explica neregulile spermogramei:
- parvisemie2- volum redus al lichidului seminal: 2 mL (v.n. 2 – 6 mL);
- concentrația spermatozoizilor: 47 mil/mL (40-240);
- culoare3: albă (normal – alb-gălbuie);
- pH-ul4: 7,2 (v.n. 7,2-8);
- motilitate5: 35% mobili (v.n. > 40%); imobili 65% (< 40%); dintre cei mobili: cu mobilitate normal progresivă: 0% (> 20%); cu mobilitate lent progresivă: 11% (> 30%); cu mobilitate pe loc: 24%;
- morfologie6: 21% forme tipice (v.n. > 70%); 79% forme atipice;
- lichefiere: 10 minute (< 30 de minute);
- velocitate7:nedeterminată;
- spermatozoizi funcționali8: 3%;
În cazul de față este foarte dificil să separăm cauzele morfologiei majoritar atipice a spermatozoizilor, de cele ale motilității lor deficitare. Așa cum am spus, cauza cea mai importantă a infertilității în acest caz rămâne imunosupresia generalizată.
IgA, ca parte a globulinei γ, reprezintă anticorpii secretori majori din tractul urogenital, pe care îl protejează atunci când are valori normale (această imunoglobulină mai este prezentă în tractul gastro-intestinal, lacrimi, salivă și secrețiile respiratorii). Deficitul în IgA poate fi congenital - așa cum credem că este în cazul de față -, sau dobândit (acesta din urmă este cazul când globulina γ și celelalte imunoglobuline au valori normale, în timp ce IgA are valori înspre- sau sub limita minimă a v.n.). Suspicionarea aceasta corespunde interacțiunilor imunoglobulinelor: în cazul de față, deficitul în IgA este simultan deficitului în IgG (mai ales IgG2 și IgG4). Îndeosebi în cazul imunosupresiei congenitale, există predispoziția producerii de anticorpi anti-IgA, putând dezvolta afectări autoimune în condiții clare de imunosupresie. Nu este aici nici un nonsens, deși așa s-ar părea. La locul cuvenit, vom prezenta cazuri de autoimunitate care coexistă, la același pacient, cu manifestări de imunosupresie. Astfel de cazuri clinice sunt rar raportate în literatura medicală, cauza fiind insuficiența analizelor recomandate pacientului.
Imunosupresia pacientului ar fi putut să fie corectată cu mult înaine, încă din copilărie, dacă EPS ar fi devenit analiză de laborator de rutină, sau dacă vreun clinician i-ar fi recomandat-o. Un nivel normal al IgA, raportat la funcțiile sale în reproducerea masculină, are sarcina de a produce anticorpi cu rol antioxidant și de protecție a spermatozoizilor și celulelor secretorii. Anticorpii IgA se află mai ales pe suprafața spermatozoizilor, iar uneori se află și în lichidul seminal. În cazul de față însă, protecția spermatoformării la nivelul IgA este inexistentă, valoarea sa fiind sub mimima v.n.
Pot fi și alte cauze ale acestei spermograme deficitare, care se pot asocia imunosupresiei. Spre exemplu, absența sau insuficiența fructozei, poate contribui la hipokinezia spermatozoizilor, adică la potențialul redus al acestora de a înainta în tractul reproducător feminin9.
Infertilitatea prin autoimunitate - vezi cazul următor -, prezintă și elemente comune cu infertilitatea prin imunosupresie. Abordarea lor terapeutică însă, este diferită. Diferența de care vorbim este, de fapt, disproteinemia la nivelul PT, dar care nu poate fi cunoscută decât prin valorile EPS și cele ale imunoglobulinelor. În experiența noastră, abordarea infertilității ca disproteinemie, este calea cea mai normală pentru stabilirea protocolului terapeutic adecvat fiecărui caz în parte. Necesitatea efectuării EPS în acest scop este, credem, mai mult decât necesară.
________________________
1. La formarea spermei contribuie întregul tract reproductiv al bărbatului (testiculele, epididimul, veziculele seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale și prostata. Produs de o înaltă complexitate, sperma este formată din lichidul seminal (plasma seminală), spermatozoizi și celule germinale. Din volumul spermei, spermatozoizii reprezintă aproximativ 5%. Produși în testicule, spermatozoizii sunt „depozitați” până la ejaculare în ductele deferente, într-un mediu acid și slab oxigenat. Timpul normal de formare a spermatozoizilor este de 80-90 de zile; rămân viabili în ductele deferente circa 30 de zile. În mod normal, sperma are un pH ușor alcalin sau neutru, culoare galbenă sau ușor pigmentată - dependentă de conținutul în flavone. Fructoza și Ca2+ asigură energia necesară mobilității spermatozoizilor. Prostata contribuie cu un procent de circa 20% din volumul total al spermei, dar calitatea „contribuției” sale poate fi afectată de glicoproteinele acide și enzimele proteolitice, care pot afecta spermatozoizii.
2.Volumul spermei este dependent de funcțiile normale sau de disfuncțiile la nivelul prostatei, veziculelor seminale și glandelor bulbouretrale.Acestea depind atât de normalitatea funcțiilor aparatului reproducător masculin (inclusiv la nivlul tractului), cât și de cea a funcțiilor întregului metabolism, „furnizor” al substanțelor necesare spermatoformării.
3.Culoarea spermei este un alt indicator al normalității sau anormalității sale. De regulă se acceptă ca normală o culoare alb-gălbuie. Sunt posibile și alte culori: spre exemplu, culoarea de un roșu-murdar poate indica prezența unei prostatite, culoarea maro poate indica prezența unei tumori, culoarea albă poate indica absența flavonelor etc. În cazul de față culoarea este albă, indicând sărăcia în falvone. De fapt, denumirea corectă a flavonelor cu activitate biologică umană este aceea de bioflavonoizi. Bioflavonoizii au acțiuni antioxidante și antiagregante pentru spermă, sunt ionotrope și capiloprotectoare pentru tractul reproductiv. Este greu de imaginat o sursă de o bogăție, ca și de o diversitate mai mare a bioflavonoizilor, decît cea conținută în apiterapicele folosite în terapia infertilității masculine. Și, fapt de o importanță majoră, bioflavonoizii, fructoza și mineralele ionizate, se află în exact aceleași apiterapice. Mai mult decât atât, toate aceste substanțe se află alături de hormoni și precursori hormonali, de aminoacizii necesari echilibrului PT, ca și alături de factori cu acțiune imunomodelatoare.
4.Nivelul acidității spermei, exprimat în valoarea determinată pH- ului, are o deosebită importanță în diagnosticarea fertilității masculine (și nu numai). Potențialul (p) în ioni de hidrogen (H+) al unei soluții - pH-ul -, este un parametru fizicochimic care exprimă aciditatea unei soluții în funcție de concentrația sa în ioni de hidrogen. Soluțiile neutre au pH-ul 7. Soluțiile mai acide au un pH mai mic decât 7, iar soluțiile mai alcaline (bazice) au un pH mai mare decât 7. Organismul uman are un pH cuprins între 7,35 și 7,45, cu o medie de 7,4. Creșterile sau scăderile pH-ului față de aceste valori, indică evoluția înspre – sau deja instalarea unor afecțiuni. Un pH mai acid - sub 7,35 -, indică un deficit în oxigen și prezintă riscuri mai mari pentru sănătate, decât un pH mai alcalin - peste 7,45 -, mai bogat în oxigen. S-au făcut și se fac cercetări privind nivelul pH-ului lichidului seminal și fertilitatea sau infertilitatea masculină. Sunt laboratoare care estimează că pH-ul normal al lichidului seminal este între 7 și 8, altele – mai apropiate de adevăr - îl apreciază ca fiind normal între 7,2 și 7,8 etc. Din studiile noastre - întemeiate pe cazurile clinice din baza de date a Apitherapy Medical Center -, am concluzionat: cu foarte rare abateri, Ph-ul în fertilitatea fiziologică este cuprins între 7,3 și 7,6.
5.Motilitatea reprezintă capacitatea spermatozoizilor de a înainta în tractul reproducător feminin. Din punct de vedereal potențialului de înaintare, spermatozoizii pot fi imobili și mobili.Spermatozoizii imobili nu prezintă nici o importanță în reproducere. Totuși, numărul acestora rămâne un indicator al potențialului de a produce un număr mai mare de spermatozoizi care, în alte condiții biochimice ale organismului bărbatului, ar putea deveni funcționali. Spermatozoizii mobili prezintă trei nivele ale potențialului lor de mișcare: a) cu un nivel înalt al motilității; b) cu o motilitate lentă, cu valoare redusă în reproducere; c) mobili pe loc – nu au energia necesară înaintării, singura lor valoare fiind în diagnosticarea potențialului de a produce un anumit număr de spermatozoizi și, eventual, un indicator al necesității tratării cauzelor infertilității masculine.
6.Morfologia (morphe – formă; logos = vorbire, știință despre), cu privire la spermatozoizi, studiază formele lor normale și anormale, cauzele acestora și implicarea în fertlitatea maculină. Spermatozoizii cu forme anormale (atipice), pot avea defecte ale acrozomului, capului, gâtului, corpului, cozii. Între morfologie, Ph,timpul de lichefiere, motilitate și numărul spermatozoizilor funcționali este o legătură de intercondiționare reciprocă.
7.Velocitatea se referă la viteza de înaintare a spermatozoizilor mobili. În condiții normale, velocitatea este de 3mm/h (spermatozoizii pot supraviețui în tractul reproducător feminin până la 48 de ore).
8.Spermatozoizii funcționali sunt cei care au toate calitățile necesare pentru a fertiliza ovulul. Dintre laboratoarele care determină acest parametru al fertilității masculine (pentru că nu toate fac această determinare): câte laboratoare, atâtea valori ! După metoda Kruger, una dintre cele mai severe, numărul spermatozoizilor funcționali trebuie să fie peste 13 milioane. Nu se va confunda noțiunea „spermatozoizi funcționali” cu noțiunea „spermatozoizi viabili”. În cazul de față, numărul spermatozoizilor viabili este de 35% (deci toți spermatozoizii care prezintă motilitate, indiferent dacă aceasta este progresivă sau nu), în timp ce real funcționali sunt numai 3%.
9.Fructoza, energizantul cel mai important al spermatozoizilor - un veritabil antidot al hipokineziei -, este singurul glucid prezent în sperma umană (și taurină). În apiterapicele produse de către Laboratoarele SC STUPINA SRL, fructoza se află într-o formă biocompatibilă identică fructozei necesare spermatogenezei normale. Fructoza apicolă intrată direct în sânge prin pereții tubilui digestiv, ajunge în „zona” tractului reproductiv masculin, fiind mai puțin supusă inerferențelor enzimelor fructokinază, fructozo-1-fosfataldolază sau fructozo-1,6-bifosfatază. Apiterapia este singura metodă care poate dispune de sinergia de prezență și de acțiune a fructozei și a imunomodulatorilor care corectează imunosupresia.