Infertilitate masculină cu autoimunitate– 41 ani/187 m/ 90 kg

Suntem în fața unui caz de infertilitate masculină din cauze autoimune – invers celui de mai sus. Ca și în cazul anterior, autoimunitatea nu poate fi diagnosticată și nici tratată corespunzător în absența analizelor PT, EPS, CaT și Ca²⁺.

Infertilitatea masculină este însoțită, ca și infertilitatea feminină, de disproteinemia PT. Aceasta este ușor de diagnosticat prin EPS, care în acest caz demonstrează autoimunitatea:

- ALB scade procentual sub limita minimă a v.n.(hipoalbuminemie);

- hipoalbuminemia corespunde:

 - hipocalcemiei ionice (ionizarea unei cantități reduse din CaT);

- hiperglobulinemiei (cu risc autoimun când crește excesiv globulina γ);

- globulina γ (totalul anticorpilor) crește peste limita superioară a v.n.(hipergamaglobulinemie - caz în care anticorpii devin autoanticorpi și agresează propriul organism, instalându-se astfel autoimunitatea);

- autoimunitatea este manifestă în spermatoformare: apar anticorpii antispermatozoizi;

- crește peste normal alcalinitatea lichidului seminal;

- alcalinitatea crescută determină aglutinarea spermei, fapt care conduce la creșterea anormală a timpului de lichefiere;

-autoimunitatea și alcalinitatea scad sever numărul spermatozoizilor funcționali.

Aglutinarea spermatozoizilor– prezentă și consemnată în buletinul de analize - este o reacție combinată, autoimună și excesiv alcalină, care se corelează și cu timpul crescut de lichefiere (40 de minute, la v.n. de < 30 de minute). Prin experiența noastră clinică, timpul normal de lichefiere a spermei ar trebui să fie în preajma a 20 de minute, iar creșterea înspre sau peste 30 de minute, presupune acțiunea nedorită a unor aglutinine. Un indicator al prezenței și nivelului crescut aglutinării este pH-ul lichidului seminal. În cazul de față însă, acest indicator se încadrează în v.n. ale laboratorului: pH: 7,9 (v.n. 7,2-8). Am întâlnit - relativ mai rar - și cazuri de aglutinare la un pH de 7,7. Un pH apropiat de pH ul sanguin -7,35-7,45 - poate fi o garanție a absenței aglutinării. La nivelul de 7,2 al pH- ului, lichidul seminal poate avea un caracter prea acid și o lichefiere cu durata redusă (vezi Cazul 12. Infertilitatea cu imunosupresie). Revenim cu propunerea ca pH-ul optim să fie acceptat cel cuprins între 7,3- 7,6.

În cazul de față, infertilitatea bărbatului a fost tratată mai mulți ani. Nu menționăm tratamentele urmate, nu este în intenția noastră decredibilizarea lor. Facem însă o precizare: în absența normalizării valorilor EPS și Ca²⁺, orice tratament este sortit eșecului. Corectarea autoimunității presupune creșterea valorilor procentuale al ALB la peste 60%¹ din EPS, concomitent cu scăderea valorii GL la un procent de sub 40%, în cadrul cărora valoarea procentuală a globulinei γ trebuie să scadă la- sau aproape la jumătatea¹ limitelor minim-maxim ale v.n. (deci să scadă de la 22,7%, la circa 16%).

Pentru importanța analizelor pe care le propunem spre a fi adoptate ca analize de rutină - PT, EPS, CaT și Ca²⁺, facem precizarea sumară: infertilitatea masculină este o raritate în condițiile unei EPS în cadrul căreia ALB are valoarea procentuală de peste 60% (valoare minimă normală pe care o propunem și care corespunde unei valori procentuale a ALB de 40% și unui raport A/G de 1,50).

___________________

1.Oricare ar fi analiza efectuată, dacă valoarea acesteia se situează în preajma jumătății dintre limitele minim-maxim ale v.n., interpretarea sa nu poate fi decât liniștitoare (în funcție și de contextul clinic). În cazul valorilor adoptate ca normale pentru globulina γ de către laboratorul care a efectuat EPS, acestea fiind cuprinse între 11 și 21%, calculăm jumătatea astfel: 21% - 11% = 10%, care se împarte la 2 și se obține 5%, care se adună la minima v.n. a laboratorului: 11% + 5% = 16%. Prin urmare, media optimă a globulinei γ este 16%. Cu cât scade înspre – sau sub 11% valoarea γ, suspicionăm instalarea imunosupresiei, iar cu cât crește înspre- sau peste 21%, suspicionăm instalarea autoimunității. Nu se poate normaliza valoarea procentuală a globulinei γ, dacă nu se normalizează valoarea procentuală a ALB. În acest caz ALB, a cărei valoare procentuală determinată este de 51,8%, dacă ar crește la 60% (jumătatea dintre v.n. ale laboratorului 52-68%), ar înregistra o creștere de 8,2%. În cadrul unui procent de 100% PS, dacă ALB crește cu 8,2% - cu condiția ca celelale globuline, deci α și β, rămân la valorile inițiale -, globulina scade tot cu 8,2%, ajungând la 16,5%, deci în preajma limitei la care autoimunitatea nu mai este posibilă. Creșterea ALB la peste 60% din valoarea PS, normalizează ionizarea calciului (vezi, în toate EPS, valorile ALB și Ca²⁺), favorizează reechilibrarea PT, ca și, între altele, metabolismul fructozei și zincului (alături ce Ca²⁺, aceste substanțe au un rol important în spermatoformarea normală, acționând și ca antiaglutinante și antioxidante). Zn, spre exemplu, intră în structura a peste 100 de enzime, cea mai importantă fiind superoxid dismutaza (SOD). Hipozincemia diminuează funcțiile acestor enzime. Pe de altă parte, hiperzincemia favorizează autoimunitatea și poate avea efecte infertilizante. Ca²⁺, fructoza și Zn în valori normale - și nu ar trebui să lipsească dintre analizele pentru infertilitate -, au un rol important în asigurarea calității spermei.