Lucrarea de față - așa cum sper -, ar putea să capteze interesul cititorului doritor de cunoaștere, ca și pe cea a pacientului care apelează de la început la apiterapie, sau numai după ce a epuizat orice altă cale de redobândire a sănătății. Nădăjduim însă, mai ales, să putem atrage interesul cercetătorilor și teoreticienilor din domeniul științelor medicale, ca și pe acela al clinicienilor.
Atunci când afirmăm că încercăm să contribuim la fundamentarea metodei apiterapeutice, avem obligația să punem în discuție nu numai metoda în sine, la nivel teoretic, ci și mijloacele prin care această metodă, clinic, poate fi pusă în practică. Aceste mijloace, desigur, sunt apiterapicele. Ideal ar fi ca apiterapicele să fie standardizate – cu o structură biochimică precis descrisă, cu posibilitatea de a fi întrebuințate clinic cu monitorizarea siguranței și eficienței lor, în funcție de diagnosticul stabilit prin investigațiile medicale. Relația completă: investigații medicale – clinician – apiterapice – pacient, are la bază, în final, feedback-ul (răspunsul afecțiunii la terapia aplicată).
Apiterapicele au capacitatea unică de a oferi, în scop profilactic și terapeutic, sinergia de prezență și de acțiune a unui număr impresionant de substanțe, acestea fiind, de fapt, suportul biomedicinei viitorului (Towsend et al. 1959; Vecchi, 1969; Mladenov, 1989; Nagai et al., 2004; Sever, 1996; Svoboda et al., 1989; Taniguki et al., 2003; Tokunga et al, 2004; Towsend et al. 1961; Uzbekova et al., 2006; Juncu et al., 1989; Gonnet et al., 1989).
O astfel de afirmație – apiterapia, suportul de neînlocuit al biomedicinei viitorului -, poate părea exagerată, deci se cere să fie argumentată. Însăși lucrarea de față, în intenția noastră, are o astfel de justificare. Aceasta vine în continuarea altor eforturi pe care le-am făcut anterior, de atragere a atenției asupra valorilor apiterapiei și apiterapicelor (vezi cap.III).
Atâta timp cât biochimia medicală, biologia moleculară și celulară, ca și farmacologia, cu mijloacele lor riguros științifice, nu se implică alături de clinicieni, potențialul terapeutic al produselor apicole, ca și cel al apiterapicelor, va rămâne încă puțin cunoscut. Poate că, în afara necunoașterii biochimiei produselor apicole, lipsa unui interes concertat și susținut financiar, ar putea avea o legătură cu faptul că, standardizînd apiterapicele, acestea ar putea face inutile, ori ar limita întrebuințarea unei liste destul de lungă de medicamente, care acum se produc și se comercializează.
Agenții terapeutici aflați în apiterapicele produse de către Apitherapy Medical Center, al căror potențial l-am verificat, atât cât ne-au permis mijloacele de care am putut dispune atât la nivelul cercetării științifice fundamentale, cât și la nivelul cercetării clinice, (prezentat sumar în cap. IV), sunt aceiași cu cei pe care pe care științele medicale și farmacologia îi acreditează ca având potențial de intervenție în bolile autoimune, virale, sanguine, respiratorii etc. Apiterapicele oferă clinicianului imunosupresoare, minerale, vitamine, aminoacizi, lipide, amine biogene, substanțe antibiotice, antibacteriene, antifungice, antiinflamatoare, antioxidative, antivirale, antitumorale etc. etc.